Santierul noului mall undeva in parcarea subterana in devenire. Umezeala, praf, intuneric si liniste. zgomot de bricheta si lumina unei tigari aprinse.
Pot sa iti suflu nisip in ochi? intreba ea tragand cu sete din tigara.
Da. spuse el, incercand sa distinga conturul mainii in intuneric.
Nu ma intrebi de ce?
Nu.
Nu esti curios? intreba ea, intorcandu-se spre el.
Ba da, dar am incredere in tine. Daca vrei sa faci asta probabil ai un motiv bun si mi-l vei spune fara sa intreb.
Vreau sa plec…
Cateva secunde de tacere. Un oftat adanc si zgomotul respiratiei lor defazate.
Vreau sa plec si nu vreau sa te plictisesti. Plus ca stiu ca ti-e frica de intuneric, continua ea cu voce tremuranda, asa ca m-am gandit ca daca iti suflu nisip in ochi, vei avea o ocupatie pana ma intorc eu – incepea sa devina din ce in ce mai sigura pe ceea ce zice – si daca nu ma mai intorc… sa stii ca am uitat drumul, dar pe tine nu.
Liniste. Isi aprinde si el o tigara.
Te voi astepta. Nu trebuie sa imi sufli nisip in ochi. Te voi astepta cu ochii larg inchisi, precum filmul lui kubrik. Daca imi sufli nisip in ochi si cineva ma va ajuta sa il spal, cel mai probabil te voi uita si, daca gasesti drumul inapoi, te vei intoarce degeaba.
Si daca nu ma voi intoarce? intreba ea stingand tigara.
Atunci macar voi avea o ocupatie. Te voi astepta pe tine.
duduia ridzi si mallurile care se construiesc in bucuresti = subiecte in voga pentru in gura presei=))
trecand peste, ochisorul bulbucat larg inchis de la nisipu’ suflat de tipa asta dubioasa says welcome back>:D<
[stii ca eu sunt tipu', doar eu ma deghizez si mi tai din picioare in cazuri din astea extreme, nu ?]
:-"